Miracolul acestei lumi

Eu reprezint miracolul acestei lumi,
Si iti vorbesc cu glas ispititor
Tie, privindu-te in ochi barbate,
Si pare ca in ochi tai vrei sa aduni
Intelepciunea veacurilor toate;
Iar ochii mei iti par atat de goi
Ca si cuvantul meu soptit usor.
Asa iti par, caci infinitul sta-ntre noi.

Eu te citesc si te prevad mereu,
Tu niciodata nu ma intelegi.
Tu imi vorbesti cu patos de razboi si legi,
De lucruri inventate-atat de greu
In lumea ta marunta si-agitata.
Eu iti zambesc candida si distrata,
Cu-n zambet ce-l consideri tamp,
Dar care-ascunde in tacerea lui un gand.

Ti-as vorbi si eu cu-nflacarare
Despre un fluture si-o stea,
Impartasind miracolul din lumea mea.
Dar ce rost are? Tu nu mai intelegi demult.
Si-atuncea tac si te ascult,
Si-ti par mereu misterioasa.
Jucati-va copii de-a lumea-n continuare,
Caci noi veghem asupra voastra.

Dedicatie speciala pentru toate fetele care se bucura de vantul cald de primavara.