De cand am facut si eu ochi pe lumea asta m-am obisnuit ca de 1 Martie sa se petreaca ceva: sa primesc martisoare. Intai de la mama si bunica (ca tata nu se omoara cu traditiile), apoi de la colegi si colege de scoala, vecine, de la fratele meu cand a mai crescut, de la prieten si alti admiratori, etc, cu cat cresteam martisoarele se inmulteau. Ei bine anul acesta am avut un soc: nu am primit mai deloc martisoare de 1 Martie! M-a pus mama pe 28 februarie sa-mi aleg eu (auzi sa aleg eu!) dintr-o multime de martisoare luate pentru diverse doamne, si mi-a daruit unul prietena mea de-o viata, insa pe 29. Iar fratele meu, propiul meu frate nu mi-a luat deloc, pentru prima oara in nu stiu cati ani. A venit la mine de dimineata, eu abia ma trezisem si a dat sa ma pupe (lucru neobisnuit pentru noi doi). Eu nu stiam cum sa reactionez, insa mi-am dat seama ca era 1 Martie si m-am calmat. Cica "La multi ani!" (de cand se zice la multi ani de martisor?!) si atat! Si martisoru'??? Unde e martisoru'???!!!! Nu-mi spune ca nu ai avut 2 lei sa-mi iei un amarat de martisor! Si ce este mai grav este ca nici nu am cumparat! Desigr, am scuzele perfecte: intai ca nu gaseam ceva sa-mi placa, apoi ca am stat prost cu banii, apoi ca am racit si nu am mai iesit din casa pana de 1 Martie. Patetic!
A fost primul si subliniez: PRIMUL!!!! an cand nu am simtit deloc sarbatoare in aer de 1 Martie si primul an cand nu am purtat un martisor de 1 Martie, fiindca am uitat sa imi pun sambata cand am plecat de acasa, caci ma grabeam (spre moarte unde naiba ma grabeam atata?). Patetic! In urma sondajului facut ulterior am aflat ca nu sunt singura in situatia asta. Ba din contra. Incotro se indreapta tara asta? O sa ajunga copii nostri sa citeasca prin enciclopedii (on-line, evident) cum ca era odata o sarbatoare de 1 Martie la romani si li se va parea jalnica si inutila, mai mult ca sigur. Sau, ca sa nu pierdem traditia, hai sa inventam martisoare virtuale, transmisibile prin mess sau mail sau hi5 si sa desfiintam odata cosarii si buburuzele atat de demodate! Chiar asa, cine mai stie ce e ala un cosar?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Sa aiba legatura si cu schimbarea cadrului- studentia? Fiindk adevarul e k si eu am primit anul asta extrem de putine martisoare,obisnuita sa vin acasa cu o pungutza plina...Pacat-alea cateva traditii frumoase pe care le avem,nu stim sa le pastram
hmm...poate, poate si pentru ca a fost sambata, poate si pentru ca oamenii au devenit mult mai grabiti si ignoranti, sau poate am avut eu ghinion anu' asta!
Imi cer scuze..nu a fost cu intentie...sa stii ca am corectat greseala.Motivul a fost neatentia nu faptul ca te consider mucioasa :(
La noi, în Bucovina, fetele dau mărţişoare băieţilor. Era fain când eram la şcoală, liceu... număram mărţişoarele să vedem care dintre băieţi este mai plăcut de fete :D
Oricum, anul acesta am primit 2 mărţişoare, de alea şnur (care mie îmi plac cel mai mult). Ţin câte unul la fiecare mână, iar de pe 1 martie nu le-am mai dat jos. Am să le ţin toată luna...
Trimiteți un comentariu