Primul

Prima relatie serioasa, primul te iubesc spus timid si tremurat, primul baiat pe care il cunosti indeaproape, cu care faci planuri amanuntite de viitor, primul cu care pleci de nebuna la mare, doar voi doi, primul pe care il prezinti parintilor triumfatoare, si de obicei, primul cu care te culci. Cand il intalnesti pe acest prim baiat, renunti la tot de dragul lui, te indepartezi de prieteni, iti minti parintii, chiulesti cu zilele, te imbraci mai elegant, pe gustul lui, mergi peste tot unde merge si el, iti consumi tot creditul pe el, il lasi sa ti umble in telefon, sa ti stearga prieteni din lista, sa te interogheze unde ai fost aseara si cu cine, sa ti interzica sa iesi doar cu fetele, il lasi sa fie gelos si posesiv inutil. Si iti place, posesivitatea lui te mandreste si te face sa te simti unica. In rarele momente cand te vezi cu prietenele, incepi si le povestesti ce minunat e, ce cadouri iti face, cum te alinta, cum te iubeste...

Crezi in el, in dragostea voastra, in viitorul vostru, iar daca cineva iti spune ca stati prea mult timp bot in bot, ca tu te schimbi prea mult pentru el, spui ca ori e prost ori invidios. Ce, daca stati bot in bot toata ziua se consuma dragostea? Daca faci acum niste sacrificii cu tot dragul pentru el, intr-o buna zi le vei simti ca pe niste mari greseli? Daca te schimbi pentru e, ii vei reprosa vreodata acest lucru? Daca iesi doar cu el in oras sau in concendiu in loc sa iesi si cu cu prietenii, o sa regreti vreodata ca nu te-ai distrat atat de mult ca ei? Pai...da! Nu e logic sa fie asa????!!!
Si atunci de ce nu vedem asta in compania primului?