Sex, rasism, violenta, religie, sau poate propria intimitate, relatiile familiale, visele sau esecurile. Care sunt acele subiecte interzise pentru tine? Ce te stinghereste atat te de tare incat preferi sa eviti? Unii oameni spun ca sunt lipsiti de prejudecati, ca pot intelege si pot discuta deschis despre orice . In realitate acesti oameni sunt foarte rari, sau chiar inexistenti. Cu totii ne lovim de tabuuri in viata.
Subiectele tabu se schimba odata cu generatiile, dar si odata cu varsta. In mintea fiecarei generatii exista credinta ca generatia anterioara a fost incatusata de tabuuri inutile, pe care ea le-a inlaturat. Pentru strabunicile noastre era tabu sa li se vada gleznele in public, bunicii nostri nu pot vorbi in ruptul capului depre sex, iar pentru parintii nostri erau tabu glumele la adresa presedintelui si plecarile in strainatate. Astazi toate acestea sunt ceva obisnuit, parem o generatie lipsita de tabuuri comparativ cu cea dinaintea nostra. Insa cu siguranta copii nostri vor gandi la fel despre noi. La fel, pentru un copil poate fi subiect tabu pachetul de tampoane din dulapul de la baie, iar pentru un adult tabu poate fi marirea de salariu pe care si-o doreste.
Tabuurile variaza de la o cultura la alta dar si de la o familie la alta, si ne conformam lor, de multe ori fara sa ne dam seama. Unele culturi au tabuuri ce pot parea bizare altora. In India spre exemplu, este interzis sa atingi un om cu mana stanga, considerata impura, in Tarile Arabe a multumi gazdei este o insulta, iar pentru budisti capul este sacru si nu trebuie atins. Incalcarea acestor tabuuri poate avea consecinte grave. La fel, in unele familii se poate discuta despre lucruri care pentru altele par de neimaginat. Uneori tabu poate fi faptul ca sotia castiga mai mult decat sotul, sau ca sotul nu isi suporta soacra.
Insa exista si tabuuri care raman neschimbate de timp si spatiu. Rusinea fata de unule lucruri naturale este un exemplu. Suntem invatati de mici ca unele lucruri trebuie ascunse, pentru ca sunt urate, obscene, deranjante. Nimeni nu vrea sa vada sau sa vorbeasca despre momentul in care oamenii merg la toaleta, au gaze sau chiar despre momentul nasterii, considerat o imiagine scarboasa. In plus, fiecare om isi creeaza o sfera a intimatatii pe care pur si simplu nu vrea sa o imparta cu nimeni. Chiar si cea mai mica intruziune in aceasta sfera poate fi extreme de neplacuta: sa fii surprins facand ceva ce nu era destinat pentru ochii sau urechile altora este un cosmar cotidian.
Tabuurile se si educa. Putem invata sa trecem peste unele si sa adoptam altele, in functie de situatiile in care ne poarta viata. Invatam sa ne tinem gura atunci cand e cazul, sa acundem reactii care am observant ca ii deranjeaza pe ceilalti. In ultima instanta, tabuurile pot fi considerate si o metoda de control social, ceva necesar adaptarii la viata in colectivitate.
