luni, 16 noiembrie 2009

Industria cartii merge bine pe timp de criza

Presa ne spune de mult ca oamenii nu mai citesc. Exista sondaje de opinie care arata ca peste 50% dintre romani nu citesc niciodata. Totusi, acestia continua sa se inghesuie la targuri de carte, librarii si evenimente culturale.
Salonul de carte si presa Bucuresti, editia a XIV a este primul eveniment cultural pe anul 2009. Vizitatorii sunt multi, atrasi de preturile reduse si de diversitatea ofertei. Peste 100 de edituri, fundatii, societati si institute culturale, institutii de invatamant superior, importatori si distribuitori de carte, au venit sa-si expuna cartile, ziarele si revistele. Iar cele mai multe dintre ele practica preturi promotionale.

“5 lei o carte…mai nimic”

Holurile elegante ale Muzeului National de Istorie Bucuresti, locul unde are loc evenimentul, par neincapatoare pentru multimea de expozanti si vizitatori. De cum intri, drept in fata, se vede standul editurii Rao, unul dintre cele mai mari. Cativa batrani rasfoiesc enciclopedii mari despre communism sau Razboaiele Mondiale. Tinerii par mai interesati de enciclopedii precum “1001 de filme de vazut intr-o viata” sau “100 cele mai frumoase orase ale lumii”. La loc de cinste stau carti ale caror titluri amintesc de filme recente de succes: “Amurg”, “The Chronicles of Narnia”, “Dragoste in vremea holerei”. Vanzatoarea imi spune ca se dau foarte bine cartile care au adaptari cinemoatografice. De asemenea, oamenii mai cauta Agatha Christie si chiar carti de bucate sau diete. La standul editurii Nemira sunt si mai multi oameni. Aici sunt reduceri de pana la 50%, precum si o oferta speciala de carti la 5 lei. Acestea stau aruncate intr-o ladita, unde tinerii rascolesc de zor. O studenta, dupa ce a rasfoit cartea “Stiti ca ma iubiti”, a cumparat-o: “5 lei o carte…mai nimic!”. La editura Linder sunt de asemenea reduceri de 25% la toate cartile. Doamna de aici imi spune ca a vandut de 16 milioane de lei vechi doar in prima zi, in conditiile in care in prima zi programul a fost de 4 ore.

“Lumea cumara ce are nevoie”
Vizitatorii targului sunt deopotriva barbati si femei, tineri si batrani si chiar cativa scolari care abia au terminat orele. Marea majoritate a venit in treacat, sa se uite, dar sunt si multi care spun ca sunt in cautarea unei carti anume, in special pentru scoala sau dezvoltarea profesionala. Multi ies cu mainile in buzunar, dar sunt destui cei care pleaca cu punguta plina. Editura All are una dintre cele mai diversificate oferte, de la beletristica la carti practice sau enciclopedii, de la stiinta la diete. Doamna care vinde aici imi spune ca se vand si cartile practice si cele de beletristica: “Depinde de gustile fiecaruia, dar mai ales de ce are nevoie fiecare. Lumea cumpara ce are nevoie, acum cu criza asta…Vanzarea merge bine dar parca nu ca in alti ani.”

Varietate mai mare, tiraje mai mici

Din datele Institutului Naţional de Statistica, care foloseşte evidenţa tuturor carţilor publicate în România tinuta de Depozitului Legal al Bibliotecii Nationale, rezulta ca, daca în 1991 se publicau, în total, 2.914 titluri de carti şi broşuri, in 2008 s-au publicat 12.378, adica cu peste 300 la suta mai mult. In ceea ce priveşte tirajele, acestea au scazut semnificativ, de la 57.727.000 de exemplare existente pe piata în 1991, la 8.751.000 în 2008, adica mai mult de 80 la suta. Cifrele sunt insa relative, pentru ca unele edituri isi depun cartile publicate tarziu sau deloc, explica seful serviciului Depozitul Legal al Bibliotecii Nationale, Maria Raducu.
Directorul de imagine al Editurii Polirom, Oana Boca, spune că valoarea pieţei a crescut, dar este greu de estimat cu cât în lipsa unor statistici - ultimul studiu privind piaţa de carte din România, realizat de Asociaţia Editorilor din România, datează din 2001. Astfel, editurile care-si disputa suprematia pe piata, Humanitas şi Polirom, declara cresteri in ultimii cinci ani. La fel si alte edituri mari, precum All sau Grupul Editorial Corint, sau cel mai mare distribuitor de carte din tara, care detine 30 la suta din piata - Depozitul de Carte (DDC), dar şi lantul de librarii Carturesti.

Carturesti, un fenomen cultural

Librariile Carturesti, in special cea din centrul Bucurestiului, prima deschisa, sunt mereu pline. Aromele de ceai oriental, spatiul generos si bine amenajat si varietatea imensa de carte si muzica fac din acest loc un punct de atractie pentru cei pasionati de cultura. Cărtureşti a devenit in mod cert unul dintre motoarele cresterii rapide a pietei culturale romanesti, cel putin prin oferirea unui model alternativ de prezentare si comercializare a cartii. Aici poti nu doar sa cumperi carti, ci si sa le citesti linistit la una din mesele de lectura puse la dispozitie. Insa, dupa cum imi spune una din vanzatoare, de cele mai multe ori cei care se apuca de citit o carte o si cumpara.
Andrei este student la Arhitectura si vechi client al librariei Carturesti din centru. “Vin aici inca din liceu. Imi place tot, imi place atmosfera, imi plac oamenii si cartile care se gasesc aici. Si cel mai multi mi place ca sunt unele carti care se gasesc doar aici, mai ales daca te intereseaza cartile despre arta contemporana si urbana”, imi spune el, in timp ce rasfoieste o carte despre graffiti. Si are dreptate, aici se afla intra-adevar una dintre cele mai bogate oferte de carti rare sau carti in limbi straine, in special engleza sau franceza. O alta atractie o reprezinta evenimentele organizate aici, cum ar fi seminarii pe teme culturale sau lansari de carte.
Preturile nu sunt dintre cele mai scazute, o carte normala costand intre 30 si 60 de lei. Insa nici nu pare a fi nevoie de reduceri: in timp ce alte librarii au probleme pe timp de criza, Carturestiul din centru este proaspat extins, dublandu-si aproape spatiul si numarul de carti.

Teo Trandafir: „Televiziunii trebuie sa-i fie dor de mine”

De mai bine 15 ani ne-am obisnuit ca Teo sa ne faca sa radem aproape zilnic, in showrile ei televizate. Insa, dupa ce a trecut de la Pro Tv la Romantica si apoi la Prima Tv, Teo paraseste in sfarsit televiziunea, pe o perioada inca nedeterminata. ““Acum chiar nu ştiu ce o sa fac” declara vedeta intr-un interviu pe paginademedia.ro.

La sfarsitul acestiu an ea a încheiat contractul cu postul Prima TV, unde realiza emisiunea “Teo Live”. Decizia a fost luata dupa ce postul de televizune i-a comunicat vedetei şi echipei sale ca emisiunea nu va mai fi realizata începând cu data de 1 decembrie. “Deşi Teo Trandafir este o vedeta consacrata, îndragita de telespectatorii din România, emisiunea “Teo Live” nu a raspuns aşteptarilor publicului-ţinta al postului Prima TV”, anunţa postul TV într-un comunicat de presa. In urma acestor evenimente, Teo nu este sigura ca ar vrea sa revina in televiziune, fiind satula de aparitii publice: „Televiziunii trebuie sa-i fie dor de mine, pentru ca eu am facut-o pe ea, nu ea pe mine”

Teo Trandafir (Uta inainte de casatorie) s-a nascut la data de 2 iunie 1968 in Pitesti, judetul Arges. A absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Sectia araba-engleza. Televiziunea a intrat in viata lui Teo pe cand era in clasa a II –a, atunci cand unchiul sau si-a cumparat un televizor. Intalnirea cu televiziunea a fost dragoste la prima vedere! “Tin minte ca imi placeau foarte mult emisiunile de divertisment – o iubeam pe Margareta Pislaru! – si ma gindeam ce fericiti trebuie sa fie oamenii astia” spunea Teo. Se considera a fi „un pacatos cu umor“. Este plina de superstitii, iubeste disciplina, comunicarea, dar... nu despre sine. Teo este una dintre foarte putinele vedete de televiziune care a reusit sa atinga cote de audienta impresionante, numai datorita inteligentei sale si a umorului debordant de care a dat dovada in cei peste 15 ani de emisiuni de divertisment. Nu s-a bazat niciodata pe atuuri fizice, adoptand tunsori baietesti, machiaj natural, si haine largi, menite sa-i ascunda silueta robusta. Insa zambetul larg si rasul molipsitor sunt semne distinctive ale ei.

Nu vorbeste despre viata sa personala, aceasta ramanand, mai mereu, in spatele celei profesionale, marea preocupare a lui Teo a fost aceea de a face lumea sa se simta bine si de a-i urmari in continuare cu interes emisiunile. Se stie despre ea ca a fost casatorita de doua ori, actualul ei sot, Marian Constantinescu, fiind producator al emisiunii sale. De asemenea, in 2004 a adoptat o fetita, numita Maia. A creat un stil, a cucerit milioane de oameni prin umor, inteligenta si vointa. Viata ei bogata, plina de veselie la prima vedere, n-a fost lipsita de tragedie, teama sau disperare, unul din ultimele necazuri fiind moartea recenta a bunicii sale, de care era foarte apropiata.

Teo si-a inceput activitatea profesionala in 1991 la Fun Radio Bucuresti unde lucra ca secretara, urmand ca dupa aceea sa fie realizator de programe de stiri.
Prima intalnire cu publicul s-a petrecut in 1993, cand a inceput sa lucreze la Pro FM. Timp de un an a lucrat ca redactor de stiri si realizator-prezentator la emisiunea „Rondul de dimineata”.

Teo Trandafir patrunde pe micile ecrane in anul 1994, dupa ce Mihai Tatulici a convins-o ca locul ei este in televiziune. Teo incepe sa realizeze la Tele 7abc emisiunea matinala “Buna Dimineata, Romania”, alaturi de Mircea Badea. Cei doi se vor muta la Antena 1timp de doi ani, iar de acolo Teo va pleca la Pro Tv, unde-si va trai perioada de glorie. Aici, pe seama audientelor uriase, ea ajunge sa castige aproximativ 25.000 de euro lunar, insa Pro Tv-ul castiga de zece ori mai mult din publicitate. Timp de sanse ani, Teo a fost emblema postului Pro Tv, a castigat dragostea romanilor din tara si de peste hotare, dar si numeroase premii de specialitate. In urma unor neintelegeri Teo a plecat in 2007 de la Pro Tv, preluand conducerea postului Romantica. Tot aici si-a continuat si emisiunea, insa fara prea mult succes. Dupa mai putin de un an, si o scadere drastic a audientelor, Teo a juns la Prima Tv, unde emisiunea Teo Live iarasi nu a avut succesul inregistrat la Pro Tv. “formatul emisiunii ei nu e la fel de bine pus la punct precum cel de la Pro TV iar muzicienii şi celelealte mini-vedete din care aceasta consumă câte trei pe emisiune - şi pe care “i-a făcut oameni” în bună parte - nu se mai prea înghesuie la ea de când nu mai e la Pro TV”, a spus analistul media Iulian Comanescu.

Acum Teo este profesara la o scoala de televiziune. unde preda de patru ori pe saptamana un curs de patru ore si, in timpul liber, se implica si in alte proiecte. Pe langa produsele de panificatie "Slabesti mancand", vedeta a inceput cursurile unei scoli de soferi. Intregul timp liber Teo si-l dedica fetitei sale, Maia. "Nu se compara nimic pe lumea asta cu fata mea. Ea este foarte incantata ca nu am serviciu, si practic, nu-mi da voie sa ma intorc la TV. Nimic nu merita mai mult timp decat ea.” a spus Teo Trandafir pentru Gardianul. O alta persoana speciala din viata lui Teo este Mircea Badea, cu acare a ramas prietena buna. "Mircea este singurul meu prieten adevărat. Eu, când spun prieten, îmi apare mecla lui pocită." spunea Teo intr-un interviu. Intr-un alt interviu la Adevarul Teo a marturisit trei lucruri care nu se stiau despre ea. "Sunt bruneta, am platfus si mi-e frica de clovni".

Chiar daca nu se mai gandeste sa revina in televiziune, Teo inca are o armata de fani. Pe forumul site-ului www.clubulbucuriei.ro (site-ul ei oficial) predomina pareri de genul: „O prezenta super agreabila pe firmamentul ecranului romanesc.O admir nu doar pentru optimismul pe care il emana in fiecare emisiune,ci ca nu creaza dependenta ci firesc....ceea ce da amploare imaginii ei complete.Umorul ei fin si inteligent, deconecteaza si reuseste sa-ti alunge momentele anoste ale unei zile mai grele…” Adriana Bahmuteanu scrie pe blogul personal despre Teo: “Teo era tonica si cu ea puteam vorbi orice, fiindca stia sa pastreze un secret.”

Teo este o persoana deosebita care realizeaza emisiuni formidabile. Este indragita de foarte multi romani, in special de femei si apreciata pentru sinceritatea si naturaletea ei. Cei mai buni prieteni ai ei sunt Mircea Badea, Andreea Godeanu, care a fost producatoarea emisiunii Teo Live si Nuami Dinescu, fosta coprezentatoare a emisiunii Teo Live, pe care noi o cunoastem sub numele de Tanta. Teo a reusit sa adune peste 3.000.000 de euro in 15 ani de televiziune. Ea a inregistrat audiente record, fiind apreciata pentru originalitatea si umorul ei, care au dus la compararea ei cu Oprah Winfrey, si la numirea ei drept “Regina divertismentului romanesc”.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Cronica - Pulbere de stele

Cum filmele fantasy sunt acum la moda, regizorul Matthew Vaughn a avut inspiratia sa adapteze romanul lui Neil Gaiman, in noul sau film, Pulbere de stele (Stardust). In caz ca nu ati auzit de Neil Gaiman sau de romanele lui fantastice atunci macar distributia filmului va trebui sa va starneasca interesul: Michelle Pfeiffer, Robert De Niro, Claire Danes, Sienna Miller, Peter O’Toole.
In acest amalgam de actori cunoscuti, Charlie Cox isi face cu succes debutul in primul sau rol principal, respectiv cel al tanarului Tristan. Acesta este un baiat simplu, dintr-un satuc englezesc din perioada victoriana, indragostit de o fata total inaccesibila lui. Pentru a o cuceri, el pleaca la rugamintea fetei in cautarea unei stele cazatoare, si descopera cu uimire ca steaua este de fapt o fata frumoasa, pe nume Yvaine. Insa cadere stelei a fost urmarita si de alti ochi, care acum ravnesc la inima stelei: o vrajitoare puternica pentru care steaua este elixirul tineretii, un print megaloman, care si-o doreste pentru a-si castiga locul pe tron inaintea fratilor lui, un pirat zburator si altii care ar face orice pentru a pune mana pe stea. Tristan are de infruntat o multime de pericole pentru a-si putea pastra steaua, insa isi face si noi prieteni. Desi nu se inteleg bine la inceput, Yvaine si Tristan se indragostesc in mod inevitabil, iar ceea ce incepuse ca o calatorie initiatica pentru Tristan, se va transforma intr-o lupta pentru ocrotirea stelei iubite.
Filmul condenseaza in cele doua ore foarte multa actiune, poate prea multa fiindca uneori se pierde firul narativ si unele lamuriri intarzie sa apara. Totusi, bogatia de intamplari si personaje dau filmului o dinamica aparte, care te impiedica sa te plictisesti. De asemenea, lipsesc dialogurile patetice si situatiile melodramatice, specific genului fantastic. Acestea au fost inlocuite cu replici pline de umor, personaje moderne, si o demitizare a fiintelor fantastice. Inchipuiti-va o stea sub forma unei fete delicate care injura, se lupta si isi face nevoile in tufisuri. Originalitatea filmului este imogatita si de impletirea motivelor arhicunoscute (drumul initiatic, plecarea pe taramul fantastic pentru cucerirea iubitei, lupta printilor pentru tron, dorinta vrajitoarei de a avea tinerete vesnica) cu elemente noi, surprinzatoare (fata-stea, piratii de pe vasul zburator, fantomele inedite si amuzante ale fratilor mostenitori).
Totusi, un punct slab il reprezinta lipsa de chimie dintre personajele principale. Desi ar fi trebuit sa fie un punct central al actiunii, relatia dintre Yvaine si Tristan se dezvolta fara farmec, parca fortata, si astfel trece neobservata. Insa, chiar daca Claire Danes si Charlie Cox par putin stersi pe ecran, situatia este salvata, bineinteles, de numele grele precum Michelle Pfeiffer si Robert De Niro. Prima o interpreteaza pe vrajitoarea avida de tinerete si arata absolut superb in acest rol, pastrandu-si farmecul de diva pe tot parcursul transformarii ei din femeie frumoasa in baba scarboasa. Pe De Niro il vedem intr-o ipostaza pe cat de speciala pe atat de amuzanta. El este capitanul piratilor zburatori, un om aparent crud si salbatic care ascunde o sensibilitate excesiva si o pasiune pentru travestire.
Efecte speciale sunt din plin, filmul bazandu-se mult pe impactul vizual. Sunt multe scene frumoase si personaje inedite care iti raman in memorie, insa la derularea actiunii se mai putea lucra. Complexitatea povestii permitea o intindere a filmului pe durata mai mare, fiindca evenimentele par inghesuite si lipsite de claritate. Insa chiar si asa, povestea este usor de digerat si cu siguranta va va destinde, fara a va frapa prea mult, caci se urmeaza aceiasi reteta de success ca si in cazul altor filme fantastice. Filmul nu ridica probleme ale umanitatii, ci transpune publicul intr-o lume de basm, populata de printi, stele, pirati si vrajitoare, unde binele invinge intotdeauna. Are romantism fara dulcegarii, aventura fara prea mult suspans si umor cat cuprinde. Recomandat a se viziona in doi :P.

The Curious Case of Benjamin Button, cel mai nominalizat film al anului 2009


The Curious Case of Benjamin Button este un film destul de contestat in randul publicului, insa foarte apreciat de critici. Alaturi de Slumdog Millionaire el a dominat Oscarurile din anul 2009, primind cele mai multe nominalizari, si anume 13.
Avandu-i pe Brad Pitt si Cate Blanchett in rolurile principale, filmul aduce un subiect extrem de nou in cinematografie, si prin asta extrem de atractiv: posibiliateta unei vieti traite intinerind. Scenariul este adaptat dupa nuvela lui F. Scott Fitzgerald, din anii 1920, si spune poveste unui om, pe nume Benjamin Button (Brad Pitt), care se naste cu toate caracteristicile unei persoane in varsta de 80 de ani: nu este mai mare decat un bebelus, dar are cataracta, pielea ca a "fostului barbat decedat" al uneia dintre batranicile din film, osatura macinata de osteoporoza, tensiunea arteriala marita etc. Acest bebelus batran este abandonat de tatal sau la usa unui azil si adoptat de catre una dintre ingrijitoare, Queenie Pe masura ce anii trec, bebelusul, caruia nimeni nu-i dadea sanse de supravietuire, devine din ce in ce mai viguros, intinerind, pana ce va ajunge bebelus din nou. Curios este ca toata lumea ia lucrurile ca atare, nici chiar el, Benjamin, nu are vreun moment in care sa mediteze asupra situatiei lui. Accentul nu a fost pus pe faptul ca Benjamin se naste batran, ci pe cum se va derula viata acestuia, filmul fiind o meditatie asupra destinului, iubirii, mortii si a momentelor care reusesc sa invinga timpul.
Povestea este şi epică, melodramatică şi chiar metaforică. Se întinde pe vreo 8 decenii, intre 1918, pana la inceput de secol 20, şi trece în revistă un întreg secol cu multe din minunile şi câteva dintre ororile sale. Regizorul este unul dintre cei mai capabili autori hollywoodieni, obisnuindu-ne cu filme de succes. Este vorba despre David Fincher, autor al “Fight Club”, “Seven”, “Zodiac”, care a pasit pentru prima oara pe un altteritoriu decat cel care-l consacrase, acela al povestilor cu violenta, sange si criminali in serie. The Curious Case of Benjamin Button este in principal o poveste de iubire, relatata intr-un mod cat se poate de calm si linistitor, in 2 ore si 45 de minute, menita sa incante ochiul, sa linisteasca sufletul si sa intrige mintea. Faptele se inlantuiesc deloc fortat, si foarte logic pentru un film atat de lung, curgand lent in prima jumatate a filmului insa prea rapid in a doua. Din punct de vedere vizual totusi, filmul reprezinta o capodopera, decorurile, filmarea impecabila si efectele vizuale fiind minunate. Regizorul s-a bazat foarte mult pe plasticitatea imaginilor, uneori mai mult decat pe profunzimea faptelor, iar muzica lui Alexandre Desplat induce subliminal o bunastare generala pe tot parcursul filmului.
Singurul element de fantastic din film este faptul ca Benjamin are ocazia de a experimenta viata invers, astfel incat pe masura ce trupul ii intinereste, experienta de viata si intelepciunea se imbogatesc. In rest, el va avea parte de o viata plina de aventuri, locuri indepartate si oameni interesanti, insa deloc iesita din comun. Ca orice om, va intalni si o mare iubire,o fata pe nume Daisy (Cate Blanchett) inca de pe vremea cand el era un batranel iar ea un copil. Insa drumurile lor se vor separa Benjamin calatorind cu un vas inrolat in armata iar Daisy mutandu-se pentru a deveni ballerina. Dragostea lor se va putea consuma abia la mijlocul vietii, cand cei doi vor fi de varste apropiate, insa nu pana la capat deoarece Daisy va imbatrani, iar Benjamin va deveni copil. Povestea este deosebit de emotionanta insa fara a fi siropoasa, si se aseamana pe alocuri cu cea din Titanic, ambele avand o naratoare in varsta care isi rememoreaza idila imposibila. Din perspectiva povestii de viata a lui Benjamin, filmul are cateva similaritati cu Forest Gump, fiind vorba si despre acelasi scenarist. Scenele de pe mare cu Benjamin si felul naiv de a privi viata, precum si modul de exprimare, sunt cateva dintre ele.
Atat Brad Pitt, cat si Cate Blanchett vor straluci pe tot parcursul filmului, chiar daca chimia dintre ei lipseste in scenele romantice. Cu ajutorul machiajului de exceptie, pentru care a luat si Oscarul, atat tineretea cat si batranetea celor doi pare foarte reala, si avem ocazia sa-l vedem pe Brad Pitt revenind la infatisarea din zilele sale de glorie, din filme precum “Meet Joe Black”. Actorul se foloseste cu success de sarmul expresiei faciale intalnite si in “Meet Joe Black”, si anume figura naiva, de care insa abuzeaza la sfarsitul filmului, cand ar fi trebuit demult inlocuita cu intelepciunea batranetii. Problema principala cu premisa filmului era impacarea spiritului tanar cu exteriorul batran si invers, rolul lui Benjamin nefiind unul usor. Totusi, Brad s-a descurcat si chiar a primit si o nominalizare la Oscar. Totusi, prezentele feminine sunt cele care electrizeaza mai mult filmul, de la “prima femeie care m-a iubit” (interpretata de incantatoarea Tilda Swinton) pana la Daisy, cea care l-a iubit pana la moarte (a lui, ca bebelus, in bratele ei). Cate Blanchett o joaca pe cea de-a doua cu o delicatete si o energie care-ti taie respiratia, aproape eclipsandu-l pe Brad. De asemenea arata incredibil de bine, de nerecunoscut chiar in varianta roscata, si mimeaza exceptional atat prospetimea tineretii, cat si batranetea de pe patul mortii.
Astfel, daca se trece peste micile scapari, cum ar fi faptul ca filmul alterneaza pe 2 planuri (amintirile si realitatea din spital) intr-un mod suparator, sau faptul ca s-a incercat o scapare rapida peste ultima perioada a vietii lui Benjamin (ramolindu-se in mod illogic in copilarie), si altele enumerate mai sus, putem spune ca The Curious Case of Benjamin Button este intr-adevar unul dintre cele mai bune filme ale anului. El a beneficiat de toate ingredientele unui film de succes, de la bugetul urias la actorii cunoscuti si subiectul inovator, si le-a exploatat pe toate la maxim, rezultand un film incantator si pe toate gusturile.