Buna "samariteanca"

Asta seara am facut o fapta buna si ma simt minunat. Minunatia mea de telefon, bun, frumos si iubit a ajuns la o persoana care pesemne ca avea nevoie de el, din moment ce s-a gandit sa-l ia. Ce sentiment frumos e sa stii ca ai contribuit cu ceva la fericirea altuia...
Eram intr-o cabina de proba si cand mi am scos blugii, telefonul a cazut pe covor, sub scaun probabil fiindca nu l-am vazut. Am probat ce am avut de pobat, am iesit, am plecat si in maxim 5 minute m am intors repede fiindca mi-am dat seama ca mobilul meu nu mai era in buzunar. Am scotocit prin cabina de proba si...nimic. Era deja furat si culmea, si inchis! Deja il inchisese!!!!!! Si mai urat este ca am vazut femeia care a intrat dupa mine in cabina si parea o doamna respectabila, dar cred ca a furat mobilu si-a fugit ca nu am mai dat de ea. Ce oameni! Cine stie, sarmana, poate avea nevoie de el, iar eu am fost buna ei samariteanca. Nu este prima oara cand fac fapte de genul...odata am mai donat un portofel plin cu 5 milioane si toate actele pe strada, altadata un Nokia, alta data 2 milioane intr-un club, haine uitate prin taxiuri, etc. Am facut o groaza de oameni fericiti.
Stimata doamna, sper sa-l folosesti cu placere si sa-l iubesti macar cat l-am iubit eu. Nu-l scapa pe jos, ca e telefon bun si nu merita, nu-mi citi si tu chiar toate mesajele, si daca poti sa-mi trimiti cartela cumva ca am nevoie de toate numerele alea as fi vesnic recunoscatoare. Si, a, sa nu uit: SPER SA ARZI IN IAD CALICA, CLEPTOMANA SI NEMERNICA CE ESTI, MANCATE-AR VIERMII!!!!!!!!!! (evil, I now but that just pissed me off!)