Cateva dorinte

Lumea mereu ma vede ca pe o persoana pasiva, calma, chiar nepasatoare. Adevarul este ca ma entuziasmez extraordinar de mult si de des, ca am vise marete si sperante atat de multe incat este absolut logic ca nu toate sa se implineasca. Si de aici apare inevitabil dezamagirea. De multe ori ma intreb daca sunt cumva normala pentru ca imi doresc atat de multe lucruri de la viata. Adica vad persoane in jurul meu multumite de conditia lor si mi se pare ceva foarte ciudat. Eu vreau mereu mai mult, intotdeauna exista un lucru de facut, un vis neimplinit.

De cand am inceput facultatea, mi-am dorit foarte multe lucruri. Putine dorinte s-au implinit, putine nemplinite au ramas inca pe lista de dorinte. Majoritatea s-au pierdut pe drum sau au suferit transformari. Mi-am dorit sa fac dansuri cu cateva colege de liceu, mi-am luxat un umar si m-am lasat. Dezamagire. Mi-am dorit sa fac cursuri de spaniola dar am cheltuit banii de cursuri pe un aparat foto. Imi doream un aparat foto. Aparatul foto a fost furat. Mi-am dorit sa fac o excursie cu colegii de facultate dar....ei bine cu dorinta asta nu stiu ce s-a intamplat, cred ca a fost pusa pe stand-by. Mi-am dorit sa-mi iau un caine, sa alerg cu el prin parc, dar nu stiam ce parere ar fi avut pisica mea despre asta. Apoi au inceput lucrari de etindere la casa mea si nu am mai avut voie. Mi-am doit ca iarna asta sa invat sa schiez si sa-mi perfectionez patinatul dar mi-a fost teama sa nu-mi sara umarul din nou.

Ulterior mi-am dorit sa ma angajez. Am aplicat pe un site la cateva joburi. Am fost la un interviu. M-am simtit ca la interogatoriu iar tipul de acolo m-a enervat profund. I-am spus ca ideile lui sunt putin comuniste. Evident, nu m-a angajat. La al doilea interviu m-am simtit ca la examen: am dat un test scris in limbile romana si engleza si o proba orala. Am trecut acest test si m-au mai chemat la inca un interviu unde iar am avut de scris ceva. Mi-au spus ca este foarte bine si eu m-am entuziasmat. Dupa toate astea nu am mai auzit nimic de ei. Dezamagire. Alta data m-a sunat cineva si a spus ca eram chemata la un interviu pentru un job de asistent manager. Nu-mi aminteam sa fi aplicat pentru asa ceva insa ei nu au vrut sa-mi dea detalii la telefon, zicand ca totul se va discuta la fata locului. Mi-au dat adresa: strada Fetitelor...am ras, am cautat pe net si am vazut ca exista aceasta strada. Numele era predestinat, fiindca la interviu mi-am dat seama ca era vorba despre un salon de masaj. Erotic? am intrebat. Mi s-a raspuns ca nu asta ma intereseaza ca eu doar as face programari. Am injurat (in gand bineinteles fiindca tipul parea tare dubios) si am plecat. Am jurat sa nu mai aplic pe site-uri tembele. Oricum intre timp a venit orarul pe semestru doi si mi-a trecut si dorinta de a ma angaja.

M-am gandit totusi ca putina practica pe undeva n-ar strica iar in cazul voluntariatului programul este muuuuuult mai flexibil. Am cautat. Am vazut ca utv cauta studenti pentru stagii de practica. Suna interesant. Am aplicat. Spuneau ca daca nu voi fi contactata pana pe 25 feb insemna ca nu am fost selectata. Nu am fost sunata. Chiar asa, nici pe gratis nu vrea nimeni sa profite de munca mea???? Dezamagire. M-au sunat ieri totusi si mi-au spus ca am fost selectata. Sa ma entuziasmez? Mi-e frica deja. Daca de fapt practica asta este ceva oribil unde oameni mari si rai iti ingreuneaza viata cu sarcini prea grele pentru un student plapand? Ma rog, oricum am nevoie de o adeverinta de practica pentru facultate asa ca mai bine raman calma si que sera sera...

Acum imi doresc sa-mi treaca raceala pentru ca simt ca mor.