The Curious Case of Benjamin Button este un film destul de contestat in randul publicului, insa foarte apreciat de critici. Alaturi de Slumdog Millionaire el a dominat Oscarurile din anul 2009, primind cele mai multe nominalizari, si anume 13.
Avandu-i pe Brad Pitt si Cate Blanchett in rolurile principale, filmul aduce un subiect extrem de nou in cinematografie, si prin asta extrem de atractiv: posibiliateta unei vieti traite intinerind. Scenariul este adaptat dupa nuvela lui F. Scott Fitzgerald, din anii 1920, si spune poveste unui om, pe nume Benjamin Button (Brad Pitt), care se naste cu toate caracteristicile unei persoane in varsta de 80 de ani: nu este mai mare decat un bebelus, dar are cataracta, pielea ca a "fostului barbat decedat" al uneia dintre batranicile din film, osatura macinata de osteoporoza, tensiunea arteriala marita etc. Acest bebelus batran este abandonat de tatal sau la usa unui azil si adoptat de catre una dintre ingrijitoare, Queenie Pe masura ce anii trec, bebelusul, caruia nimeni nu-i dadea sanse de supravietuire, devine din ce in ce mai viguros, intinerind, pana ce va ajunge bebelus din nou. Curios este ca toata lumea ia lucrurile ca atare, nici chiar el, Benjamin, nu are vreun moment in care sa mediteze asupra situatiei lui. Accentul nu a fost pus pe faptul ca Benjamin se naste batran, ci pe cum se va derula viata acestuia, filmul fiind o meditatie asupra destinului, iubirii, mortii si a momentelor care reusesc sa invinga timpul.
Povestea este şi epică, melodramatică şi chiar metaforică. Se întinde pe vreo 8 decenii, intre 1918, pana la inceput de secol 20, şi trece în revistă un întreg secol cu multe din minunile şi câteva dintre ororile sale. Regizorul este unul dintre cei mai capabili autori hollywoodieni, obisnuindu-ne cu filme de succes. Este vorba despre David Fincher, autor al “Fight Club”, “Seven”, “Zodiac”, care a pasit pentru prima oara pe un altteritoriu decat cel care-l consacrase, acela al povestilor cu violenta, sange si criminali in serie. The Curious Case of Benjamin Button este in principal o poveste de iubire, relatata intr-un mod cat se poate de calm si linistitor, in 2 ore si 45 de minute, menita sa incante ochiul, sa linisteasca sufletul si sa intrige mintea. Faptele se inlantuiesc deloc fortat, si foarte logic pentru un film atat de lung, curgand lent in prima jumatate a filmului insa prea rapid in a doua. Din punct de vedere vizual totusi, filmul reprezinta o capodopera, decorurile, filmarea impecabila si efectele vizuale fiind minunate. Regizorul s-a bazat foarte mult pe plasticitatea imaginilor, uneori mai mult decat pe profunzimea faptelor, iar muzica lui Alexandre Desplat induce subliminal o bunastare generala pe tot parcursul filmului.
Singurul element de fantastic din film este faptul ca Benjamin are ocazia de a experimenta viata invers, astfel incat pe masura ce trupul ii intinereste, experienta de viata si intelepciunea se imbogatesc. In rest, el va avea parte de o viata plina de aventuri, locuri indepartate si oameni interesanti, insa deloc iesita din comun. Ca orice om, va intalni si o mare iubire,o fata pe nume Daisy (Cate Blanchett) inca de pe vremea cand el era un batranel iar ea un copil. Insa drumurile lor se vor separa Benjamin calatorind cu un vas inrolat in armata iar Daisy mutandu-se pentru a deveni ballerina. Dragostea lor se va putea consuma abia la mijlocul vietii, cand cei doi vor fi de varste apropiate, insa nu pana la capat deoarece Daisy va imbatrani, iar Benjamin va deveni copil. Povestea este deosebit de emotionanta insa fara a fi siropoasa, si se aseamana pe alocuri cu cea din Titanic, ambele avand o naratoare in varsta care isi rememoreaza idila imposibila. Din perspectiva povestii de viata a lui Benjamin, filmul are cateva similaritati cu Forest Gump, fiind vorba si despre acelasi scenarist. Scenele de pe mare cu Benjamin si felul naiv de a privi viata, precum si modul de exprimare, sunt cateva dintre ele.
Atat Brad Pitt, cat si Cate Blanchett vor straluci pe tot parcursul filmului, chiar daca chimia dintre ei lipseste in scenele romantice. Cu ajutorul machiajului de exceptie, pentru care a luat si Oscarul, atat tineretea cat si batranetea celor doi pare foarte reala, si avem ocazia sa-l vedem pe Brad Pitt revenind la infatisarea din zilele sale de glorie, din filme precum “Meet Joe Black”. Actorul se foloseste cu success de sarmul expresiei faciale intalnite si in “Meet Joe Black”, si anume figura naiva, de care insa abuzeaza la sfarsitul filmului, cand ar fi trebuit demult inlocuita cu intelepciunea batranetii. Problema principala cu premisa filmului era impacarea spiritului tanar cu exteriorul batran si invers, rolul lui Benjamin nefiind unul usor. Totusi, Brad s-a descurcat si chiar a primit si o nominalizare la Oscar. Totusi, prezentele feminine sunt cele care electrizeaza mai mult filmul, de la “prima femeie care m-a iubit” (interpretata de incantatoarea Tilda Swinton) pana la Daisy, cea care l-a iubit pana la moarte (a lui, ca bebelus, in bratele ei). Cate Blanchett o joaca pe cea de-a doua cu o delicatete si o energie care-ti taie respiratia, aproape eclipsandu-l pe Brad. De asemenea arata incredibil de bine, de nerecunoscut chiar in varianta roscata, si mimeaza exceptional atat prospetimea tineretii, cat si batranetea de pe patul mortii.
Astfel, daca se trece peste micile scapari, cum ar fi faptul ca filmul alterneaza pe 2 planuri (amintirile si realitatea din spital) intr-un mod suparator, sau faptul ca s-a incercat o scapare rapida peste ultima perioada a vietii lui Benjamin (ramolindu-se in mod illogic in copilarie), si altele enumerate mai sus, putem spune ca The Curious Case of Benjamin Button este intr-adevar unul dintre cele mai bune filme ale anului. El a beneficiat de toate ingredientele unui film de succes, de la bugetul urias la actorii cunoscuti si subiectul inovator, si le-a exploatat pe toate la maxim, rezultand un film incantator si pe toate gusturile.
Avandu-i pe Brad Pitt si Cate Blanchett in rolurile principale, filmul aduce un subiect extrem de nou in cinematografie, si prin asta extrem de atractiv: posibiliateta unei vieti traite intinerind. Scenariul este adaptat dupa nuvela lui F. Scott Fitzgerald, din anii 1920, si spune poveste unui om, pe nume Benjamin Button (Brad Pitt), care se naste cu toate caracteristicile unei persoane in varsta de 80 de ani: nu este mai mare decat un bebelus, dar are cataracta, pielea ca a "fostului barbat decedat" al uneia dintre batranicile din film, osatura macinata de osteoporoza, tensiunea arteriala marita etc. Acest bebelus batran este abandonat de tatal sau la usa unui azil si adoptat de catre una dintre ingrijitoare, Queenie Pe masura ce anii trec, bebelusul, caruia nimeni nu-i dadea sanse de supravietuire, devine din ce in ce mai viguros, intinerind, pana ce va ajunge bebelus din nou. Curios este ca toata lumea ia lucrurile ca atare, nici chiar el, Benjamin, nu are vreun moment in care sa mediteze asupra situatiei lui. Accentul nu a fost pus pe faptul ca Benjamin se naste batran, ci pe cum se va derula viata acestuia, filmul fiind o meditatie asupra destinului, iubirii, mortii si a momentelor care reusesc sa invinga timpul.
Povestea este şi epică, melodramatică şi chiar metaforică. Se întinde pe vreo 8 decenii, intre 1918, pana la inceput de secol 20, şi trece în revistă un întreg secol cu multe din minunile şi câteva dintre ororile sale. Regizorul este unul dintre cei mai capabili autori hollywoodieni, obisnuindu-ne cu filme de succes. Este vorba despre David Fincher, autor al “Fight Club”, “Seven”, “Zodiac”, care a pasit pentru prima oara pe un altteritoriu decat cel care-l consacrase, acela al povestilor cu violenta, sange si criminali in serie. The Curious Case of Benjamin Button este in principal o poveste de iubire, relatata intr-un mod cat se poate de calm si linistitor, in 2 ore si 45 de minute, menita sa incante ochiul, sa linisteasca sufletul si sa intrige mintea. Faptele se inlantuiesc deloc fortat, si foarte logic pentru un film atat de lung, curgand lent in prima jumatate a filmului insa prea rapid in a doua. Din punct de vedere vizual totusi, filmul reprezinta o capodopera, decorurile, filmarea impecabila si efectele vizuale fiind minunate. Regizorul s-a bazat foarte mult pe plasticitatea imaginilor, uneori mai mult decat pe profunzimea faptelor, iar muzica lui Alexandre Desplat induce subliminal o bunastare generala pe tot parcursul filmului.
Singurul element de fantastic din film este faptul ca Benjamin are ocazia de a experimenta viata invers, astfel incat pe masura ce trupul ii intinereste, experienta de viata si intelepciunea se imbogatesc. In rest, el va avea parte de o viata plina de aventuri, locuri indepartate si oameni interesanti, insa deloc iesita din comun. Ca orice om, va intalni si o mare iubire,o fata pe nume Daisy (Cate Blanchett) inca de pe vremea cand el era un batranel iar ea un copil. Insa drumurile lor se vor separa Benjamin calatorind cu un vas inrolat in armata iar Daisy mutandu-se pentru a deveni ballerina. Dragostea lor se va putea consuma abia la mijlocul vietii, cand cei doi vor fi de varste apropiate, insa nu pana la capat deoarece Daisy va imbatrani, iar Benjamin va deveni copil. Povestea este deosebit de emotionanta insa fara a fi siropoasa, si se aseamana pe alocuri cu cea din Titanic, ambele avand o naratoare in varsta care isi rememoreaza idila imposibila. Din perspectiva povestii de viata a lui Benjamin, filmul are cateva similaritati cu Forest Gump, fiind vorba si despre acelasi scenarist. Scenele de pe mare cu Benjamin si felul naiv de a privi viata, precum si modul de exprimare, sunt cateva dintre ele.
Atat Brad Pitt, cat si Cate Blanchett vor straluci pe tot parcursul filmului, chiar daca chimia dintre ei lipseste in scenele romantice. Cu ajutorul machiajului de exceptie, pentru care a luat si Oscarul, atat tineretea cat si batranetea celor doi pare foarte reala, si avem ocazia sa-l vedem pe Brad Pitt revenind la infatisarea din zilele sale de glorie, din filme precum “Meet Joe Black”. Actorul se foloseste cu success de sarmul expresiei faciale intalnite si in “Meet Joe Black”, si anume figura naiva, de care insa abuzeaza la sfarsitul filmului, cand ar fi trebuit demult inlocuita cu intelepciunea batranetii. Problema principala cu premisa filmului era impacarea spiritului tanar cu exteriorul batran si invers, rolul lui Benjamin nefiind unul usor. Totusi, Brad s-a descurcat si chiar a primit si o nominalizare la Oscar. Totusi, prezentele feminine sunt cele care electrizeaza mai mult filmul, de la “prima femeie care m-a iubit” (interpretata de incantatoarea Tilda Swinton) pana la Daisy, cea care l-a iubit pana la moarte (a lui, ca bebelus, in bratele ei). Cate Blanchett o joaca pe cea de-a doua cu o delicatete si o energie care-ti taie respiratia, aproape eclipsandu-l pe Brad. De asemenea arata incredibil de bine, de nerecunoscut chiar in varianta roscata, si mimeaza exceptional atat prospetimea tineretii, cat si batranetea de pe patul mortii.
Astfel, daca se trece peste micile scapari, cum ar fi faptul ca filmul alterneaza pe 2 planuri (amintirile si realitatea din spital) intr-un mod suparator, sau faptul ca s-a incercat o scapare rapida peste ultima perioada a vietii lui Benjamin (ramolindu-se in mod illogic in copilarie), si altele enumerate mai sus, putem spune ca The Curious Case of Benjamin Button este intr-adevar unul dintre cele mai bune filme ale anului. El a beneficiat de toate ingredientele unui film de succes, de la bugetul urias la actorii cunoscuti si subiectul inovator, si le-a exploatat pe toate la maxim, rezultand un film incantator si pe toate gusturile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu