Cronica - Pulbere de stele

Cum filmele fantasy sunt acum la moda, regizorul Matthew Vaughn a avut inspiratia sa adapteze romanul lui Neil Gaiman, in noul sau film, Pulbere de stele (Stardust). In caz ca nu ati auzit de Neil Gaiman sau de romanele lui fantastice atunci macar distributia filmului va trebui sa va starneasca interesul: Michelle Pfeiffer, Robert De Niro, Claire Danes, Sienna Miller, Peter O’Toole.
In acest amalgam de actori cunoscuti, Charlie Cox isi face cu succes debutul in primul sau rol principal, respectiv cel al tanarului Tristan. Acesta este un baiat simplu, dintr-un satuc englezesc din perioada victoriana, indragostit de o fata total inaccesibila lui. Pentru a o cuceri, el pleaca la rugamintea fetei in cautarea unei stele cazatoare, si descopera cu uimire ca steaua este de fapt o fata frumoasa, pe nume Yvaine. Insa cadere stelei a fost urmarita si de alti ochi, care acum ravnesc la inima stelei: o vrajitoare puternica pentru care steaua este elixirul tineretii, un print megaloman, care si-o doreste pentru a-si castiga locul pe tron inaintea fratilor lui, un pirat zburator si altii care ar face orice pentru a pune mana pe stea. Tristan are de infruntat o multime de pericole pentru a-si putea pastra steaua, insa isi face si noi prieteni. Desi nu se inteleg bine la inceput, Yvaine si Tristan se indragostesc in mod inevitabil, iar ceea ce incepuse ca o calatorie initiatica pentru Tristan, se va transforma intr-o lupta pentru ocrotirea stelei iubite.
Filmul condenseaza in cele doua ore foarte multa actiune, poate prea multa fiindca uneori se pierde firul narativ si unele lamuriri intarzie sa apara. Totusi, bogatia de intamplari si personaje dau filmului o dinamica aparte, care te impiedica sa te plictisesti. De asemenea, lipsesc dialogurile patetice si situatiile melodramatice, specific genului fantastic. Acestea au fost inlocuite cu replici pline de umor, personaje moderne, si o demitizare a fiintelor fantastice. Inchipuiti-va o stea sub forma unei fete delicate care injura, se lupta si isi face nevoile in tufisuri. Originalitatea filmului este imogatita si de impletirea motivelor arhicunoscute (drumul initiatic, plecarea pe taramul fantastic pentru cucerirea iubitei, lupta printilor pentru tron, dorinta vrajitoarei de a avea tinerete vesnica) cu elemente noi, surprinzatoare (fata-stea, piratii de pe vasul zburator, fantomele inedite si amuzante ale fratilor mostenitori).
Totusi, un punct slab il reprezinta lipsa de chimie dintre personajele principale. Desi ar fi trebuit sa fie un punct central al actiunii, relatia dintre Yvaine si Tristan se dezvolta fara farmec, parca fortata, si astfel trece neobservata. Insa, chiar daca Claire Danes si Charlie Cox par putin stersi pe ecran, situatia este salvata, bineinteles, de numele grele precum Michelle Pfeiffer si Robert De Niro. Prima o interpreteaza pe vrajitoarea avida de tinerete si arata absolut superb in acest rol, pastrandu-si farmecul de diva pe tot parcursul transformarii ei din femeie frumoasa in baba scarboasa. Pe De Niro il vedem intr-o ipostaza pe cat de speciala pe atat de amuzanta. El este capitanul piratilor zburatori, un om aparent crud si salbatic care ascunde o sensibilitate excesiva si o pasiune pentru travestire.
Efecte speciale sunt din plin, filmul bazandu-se mult pe impactul vizual. Sunt multe scene frumoase si personaje inedite care iti raman in memorie, insa la derularea actiunii se mai putea lucra. Complexitatea povestii permitea o intindere a filmului pe durata mai mare, fiindca evenimentele par inghesuite si lipsite de claritate. Insa chiar si asa, povestea este usor de digerat si cu siguranta va va destinde, fara a va frapa prea mult, caci se urmeaza aceiasi reteta de success ca si in cazul altor filme fantastice. Filmul nu ridica probleme ale umanitatii, ci transpune publicul intr-o lume de basm, populata de printi, stele, pirati si vrajitoare, unde binele invinge intotdeauna. Are romantism fara dulcegarii, aventura fara prea mult suspans si umor cat cuprinde. Recomandat a se viziona in doi :P.