Muzica romaneasca, din ’90 pana azi

La inceputul anilor ’90 nu exista decat muzica usoara pe scena romaneasca si cateva trupe rebele de pe vremea sistemului communist. De la nepoti la bunici, toata lumea asculta nume precum Monica Anghel, Angela Similea, sau, in cazuri mai putin fericite, Madalina Manole. Cei mai cool se axau pe muzica straina, in special balade rock si hip-hop.

In a doua parte a anilor ’90 s-a produs o explozie a muzicii romanesti, trupele popcorn aparand precum ciupercile. Fanii Backstreet Boys si Spice Girls au plecat urechile catre 3Sud Est, Andre, T-short, Gaz pe Foc si alti astfel de pionieri. Stilul era colorat, vesel si complet lipsit de continut. Ceva mai profunde erau melodiile compuse “Dupa blocuri”, aduse de trupe precum B.U.G Mafia sau RACLA. Trupele de rock, deja existente, nu au facut decat sa-si inmulteasca aparitiile si melodiile lansate: Iris, Timpuri Noi, Phoenix, etc.

Tot atunci au aparut si posturile romanesti de muzica, ceea ce a dus la dezvoltarea unei reale industrii muzicale, cu videoclipuri, lansari de albume si tot tacamul. In 2002 deja se lansa MTV Romania, iar in 2003 apareau si “Premiile Industriei Muzicale Romanesti”, o adevarata incununare a muzicii autohtone. In Tv, radio, dar si in revistele teenage, formatiile si solistii straini se vedeau nevoiti sa cedeze locul celor romanesti. Fara a comenta calitatea muzicii din acea perioada de inceput, trebuie totusi mentionat ca publicul a reactionat mai mult decat favorabil la muzica romaneasca, permitandu-i sa se dezvolte. Fata de alti europeni, romanii chiar ascultau cu placere si piese autohtone. Partea prosta a acestei permisivitati a fost aparitia peste noapte a zeci de pseudo-vedete, care au sufocat posturile TV si scenele de concerte cu imagini de plastic, playback si piese cel putin idioate. Incet, incet, s-a pus accentual pe forma si nu pe fond. Odata cu popularizarea operatiilor estetice in randul femeilor din Romania, profilul “divei” romanesti a devenit egal cu cel al unei papusi diforme, siliconata, botoxata, cu par si unghii false, care, indiferent de profesia ei, trebuie sa-si lanseze si un album muzical. Industria muzicala se indrepta mai degraba sre prostitutie decat spre evolutie..

Astfel, anii 2000 au fost o perioada de tranzitie a muzicii romanesti. Stilurile muzicale s-au diversificat, abordandu-se intr-o perioada relativ scurta de timp mai toate genurile de muzica existenete: de la pop la rock alternative, de la reggae la manele, de la techno la hip-hop si r’n’b. De asemenea si publicul s-a mai sectionat, educandu-si cat de cat gusturile in materie de muzica romaneasca. Nu mai exista o singura trupa in voga pentru toata lumea, fiecare putea sa-si aleaga ce-i place. Hiturile ieseau pe banda rulanta, iar compozitorii precum Marius Moga incepeau sa invarta banii cu lopata. S-au lansat si voci adevarate si muzica de calitate, dar si nelipsitele psudo-vedete. Pesonal intotdeauna m-a indignat faptul ca unele trupe underground, de o calitate ireprosabila, se chinuie sa se lanseze ani intregi si nu reusesc, iar eu daca mi-as trage niste silicoane si o fusta mini si as “aborda producatorul cu tupeu”, probabil as fi vedeta de maine.

Revenind la muzica, din a doua parte a anilor 2000 tinta solistilor romani devenise cucerirea topurilor internationale. Un tel destul de inalt, avand in vedere perioada scurta de maturizare a muzicii romanesti. Totusi, succesul celor de O-zone cu a lor “Dragoste din tei” i-a imbatat pe multi, dovedind ca o piesa de rang international nu trebuie sa fie nici prea elaborata, nici cantata in limba engleza. Trebuie doar sa aiba ceva al ei, sa fie usor de reprodus si sa beneficieze de o promovare sustinuta. Oricat de slaba ar fi fost ca si continut artistic, trebuie sa recunosc ca si eu zambeam pe sub mustati cand auzeam “Dragostea din tei” prin cluburi din Grecia sau Germania. E ceva sa-i vezi pe straini fredonand intr-o limba de care habar n-aveau ca exista pana atunci. Anul 2009 a fost anul de glorie al visatorilor de faima peste granite. Piesele dance, bine finisate, cantate in limba egleza, ale unor artisti precum Inna, Akcent, Morandi sau Edward Maya au patruns in topurile oficiale din Europa, Asia si chiar America. Partea prosta este ca acesti artisti sufera de o puternica de-romanizare, multi dintre fanii lor din afara nestiind ca sunt de fapt romani. Imi amintesc ca un prieten stabilit in Canada m-a pus sa-i dau cateva nume din muzica romaneasca. Cand am mentionat-o si pe Inna a fost socat. O ascultase de multe ori si habar nu avea ca e romanca.

Oricum, chiar daca este vorba de un stil muzical mai simplist si efemer, se pare ca dance-ul de Romania a prins destul de bine in afara, in mare parte si din cauza faptului ca aste se asculta mai des in cluburi si la radio.Despre videoclipuri romanesti pe posturile din SUA inca nu poate fi vorba. Sau cine stie, poate putem spera la asta in anii 2010.