Cu cine cica seman.....

mda....

Curentul Prison Break

Cred ca majoritatea oamenilor de pe planeta asta (sau aproape) m-ar considera o mare intarziata. Motivul? Abia acum am vazut prima serie din Prison Break. Cuuuuuum??!! Nu vazusei inca Prison Break? Nu, si nici nu intentionam sa o fac daca niste prieteni de-ai mei nu ma convingeau sa ma uit la niste episoade.
Si iata ca week-endu asta am zis sa ma pun la curent, dat fiind k abia scapasem de niste teste si simteam nevoia sa lenevesc prin pat. Si m-am uitat si m-am uitat, incercand sa-i descopar reteta succesului. Am am pierdut doua zile ca sa termin toata seria si am ajuns la urmatoarele concluzii:

1. da, mike chiar e dragut

2. frate, de ce a sustinut cineva sus si tare ca e un serial educativ? adica dupa doua zile de vizionat nu am ramas cu absolut nimic!!!! (a, ba da, am aflat 10 moduri cum poti ucide pe cineva in inchisore dar ma indoiesc ca o sa-mi foloseasca)

3. foarte multe faze sunt complet trase de par, la un moment dat parca ma uitam la desene animate

4. subiectu', daca stai sa te gandesti e cam aiurea, adica se sacrifica atatea persoane si toate lumea are necazuri pentru a-l salva pe unu' din puscarie, de parca era papa

5. da, e destul de bine realizat pe latura suspansului si bine gandit fiecare final de episod astfel incat sa nu poti sa nu te uiti si la urmatorul...

6. ....dar...com'on, nu pe acelasi tipic functioneaza si telenovelele? adica, de fapt la cat de intortochiate si chiar fantastice sunt unele chestii cam asta este si Prison Break: o telenovela cu puscariasi

7. da, o sa ma uit si la seria a doua pentru ca am ramas la faza cand evadasera si fugeau de politie

8. God, it got me too!!!!!!!!!!!!!! nuuuuuuuuuu. Ba de fapt nu m-a prins dar vreau sa vad de ce se uita toata lumea atata la el....e un studiu :P

9. Nu, sincer acum de unde a aparut fenomenu' asta aproape fara precedent, numit Prison Break? Adica, ok am inteles, serialul este intr-adevar dragut si merita sa t uiti la el macar pentru a te delecta cu ce au mai putut sa produca mintile fantesizste ale scenaristilor. Dar de aici si pana la a transforma productia asta intr-un curent e cale lunga. Eu, in lunga mea viata de 19 ani, nu am mai pomenit sa se vorbeasca atat de mult despre un serial. Toti sunt contaminati, salvati-va!!!!!!

Si 10. , ca o concluzie finala: dupa indelungi vizionari mi-am dat seama ca serialu' asta e neverosimil, needucativ, nu prea amuzant si mare consumator de timp (stiu cazuri d oameni care nu mai dorm ca sa se uite la el). Totusi, nu am ceva cu el in sine, ci cu sacralizarea lui, cu faptu' ca grupurile aproape te preseaza....uite-te la Prison Break!!!! Eh, na! Poate o sa aleg sa fac ceva mai util cu timpu meu data viitoare si o sa rog pe cineva sa-mi zica ce fac dupa ce o sa-i prinda, ca si-asa o lalaie mult in serial. Sau poate nu...

Zi plina

Aseara am fost la o colega sa invatam pentru examenul de azi. Teoretic, materia putea fi invatata intr-o ora, doua insa prin nu stiu ce minune ne-am lungit cu invatatul de la ora 8 seara pana pe la 3 dimineata. Bine, de fapt nu ma mira pentru ca stiu ca fete stranse cu dorinta arzatoare de a invata pentru examene = multe dezbateri pe teme universale precum amintiri din copilarie, relatii interumane, cugetari adanci, etc (adica povestioare spuse sa mori de ras, barfa si aberatii nascute din plictiseala) + multa cola + somn mai deloc + distractie... Insa Domnul a fost bun cu noi si testul s-a dovedit a fi simplu. Iar eu am ramas cu multumirea sufleteasca pe care ti-o da o zi plina de prietenie, speranta si dragoste. Prietenie pentru ca astfel de mici reuniuni si experiente traite impreuna cladesc noi prietenii, speranta pentru ca speri ca mintea sa iti fie luminata in ziua examenului dar si ca problemele pe care noua prietena tocmai ti le-a destainuit sa se rezolve, si dragoste pentru ca....ei bine aici e putin de povestit. Dragoste pentru ca persoana iubita te suna si te scoala de dimineta, te intreaba unde esti, apoi unde e adresa acestei colege la care ai invatat, pe care nu o poti afla pentru ca tu esti singura treaza si astfel incerci o descriere rapida a imprejurimilor, iar persoana iubita te gaseste intr-un final pentru ca tu te uitai dupa ea pe balcon, in pijama la -2 grade, cu telefonul in mana si ii faceai semne disperate. Si, gasindu-te, persoana iubita iti canta serenade la balcon...(ok, recunosc, de fapt a aruncat cu bulgari in mine, si ce? e la fel de romantic) si apoi urca la apartament si iti spune ca i-a fost dor de tine, desi te vazuse cu o zi in urma....

Toyo to the rescue!

Ieri, cu toate troienele de juma' de metru, cu tot frigul si cu toata ninsoarea ce inca nu se oprise, am iesit afara. Nu singura si nu pe jos, evident, fiindca probabil mi-ar fi gasit cadavrul inghetat si ingropat sub zapada abia la primavara. A venit printu calare pe a lui Toyota Landcruiser (aka. Toyo) care spulbera zapada fara nicio problema, spre ciuda celorlalti (putini ce-i drept) participanti la trafic. Printu era cobza, mort-copt de racit dar, precum mi-am imaginat, nu a ratat ocazia de a iesi afara si a se juca in zapada cu masinuta, ca un copil mic. De fapt abia astepta sa vada ce poate face Toyo cu noua ei bullbar. Si mi-a demonstrat: se ducea Toyo ca o barcuta pe ape calme. Destinatia- un prieten inzapezit la cateva strazi departare, care a avut inspiratia sa-si ia BMW-ul la o tura prin zapada cu o noapte inainte. De cum am ajuns acolo, lumea s-a strans in jurul nostru ca la circ: barbati de toate varstele, majoritatea duhnind a alcool, copii cu saniute si pustoaice cu mijlocul gol (ca altfel nu se poate) care dadeau ture de bloc. Cum era de asteptat, toti acesti oameni erau plini de sfaturi binevoitoare asa ca, barbatii mai in varsta mai ales, s-au pus pe strigat: "Hai, bre trage, trage, mai cu forta!!!", "Baaahh, asta-i scula de masina baaahh, o scoate p-ailalta" "Ehe, da tu nu stii sa te lasi tras baiete, pai daca eram eu pana acu' o scoteam!"(catre proprietarul BMW-ului), "Da tare in ea ca nu se strica, f*&$-i mama m#*&@ de masina!" Ma rog, trebuie sa recunosc ca unii dintre au si impins si unele pareri erau chiar bune, printre care si ideea sa lasam BMW-ul acolo, mai pe colt, ca nu sunt sanse sa o scoatem. Si chiar asta am si facut dupa mai bine de o ora de incercari de a o scoate.
M-am intrebat oare ce ii face pe oameni sa se uneasca asa cand vad un om in nevoie? Si am gasit cateva posibile raspunsuri...1. sadismul din ei ii face sa priveasca orice suferinta ca pe un spectacol menit sa-i scoata din plictiseala
2. poate in adancul sufletului lor chiar vor sa ajute si sa se simta bine ca au facut o fapta buna
3. vor sa isi asigure un loc in rai :P
4. faptul ca ei nu au o problema in momentul acela ii face sa se simta superiori si vor sa afiseze aceasta superioritate
5. se simt cu musca pe caciula si vor sa isi rascumpere greselile ajutandu-i pe altii
Cred ca e cate putin din toate...
P.S. Am vazut cozi imense la toate centrele de paine, mai ceva ca pe vremea comunismului!!!! Vine sfarsitul lumii si nu stiam eu?!

Fuse si se duse

Despre 2007 pot spune ca a trecut cu pasi mai marunti fata de ultimii ani. Cel putin prntru mine, care eram deja obisnuita cu viteze supersonice. Uite anu', nu e anu', ooops, you missed it, sorry! Nu, de data asta l-am prins si l-am tinut strans si am facut eu ce am vrut cu el. Si m-a asteptat ascultator si a stat dupa funduletul meu pretios sa fac tot ce aveam de facut. Cel mai important mi s-a parut faptul ca anul acesta am terminat liceul si am intrat la cele doua facultati pe care mi le-am dorit: snspa si fjsc. Am ramas doar la ultima (o fi bine, n-o fi bine, vom vedea). Liceul s-a dus cu bine si, precum preconizasem, clasa a XII-a ne-a adus mie si colegilor mei mai multa iubirea si intelegere ca niciodata si o groaza de amintiri minunate. Asta asa, ca sa avem si mai rau de ce sa bocim la absolvire. Bineinteles, s-au facut juraminte de iubire vesnica, friends forever and stuff si, bineinteles, nu s-au pastrat. Nu a trecut atat de mult timp asa ca poate daca ne-am intalni ar mai exista atmosfera aceea calda intre noi, insa intalnirile sunt atat de rare incat peste o vreme va disparea si ea cu totul. Ne vom lasa absorbiti de facultate, joburi, noi colegi si noi iubiri si amintirile ce ne leaga vor fi stocate intr-un coltisor intunecat al memoriei sau, si mai rau, chiar uitate. Cursul vietii, nu? Totusi exista o fata cu care chiar am pastrat legatura, cu care m-am intalni si am creat amintiri noi ce ne vor lega si mai mult. Fiindca numai testul timplului face diferenta intre colegi si prieteni si pana acum noi doua l-am trecut (ramane de vazut pe viitor).
Facultatea ma surprinde cand placut, cand neplacut, ca orice lucru din viata mea de altfel. Am primit multe sfaturi sa fac amandoua facultatile la care am intrat in paralel dar si mai multe sa nu fac asa ceva. Nu are rost. Am crezut in aceasta ultima versiune, mai ales ca amandoua aveau acelasi profil, comunicarea si am ales-o pe cea de jurnalism din simplul motiv ca la ea am intrat din pur talent, fara pic de toceala. La cealalta am intrat dupa multe nopti albe si pline de stres petrecute ingurgitand materie. Iar la admitere doar am vomitat tot ce ingurgitasem. Oribil! Cred ca a fost mai mult o chestie de orgoliu sa vad daca as putea intra la facultatea cu cea mai mare concurenta (30 pe loc din cate intelesesem). Si am reusit, a 11-a chiar si, da, m-am simtit foarte bine. Dar si mai bine m-am simtit cand am vazut fata secretarei in ziua in care mi-am retras dosarul. "Cum, plecati de la SNSPA, Comunicare si relatii publice??!!" Da, plec! si-mi pare si bine s-o fac, comunistilor! mi-ati mancat ficatii cu admiterea voastra! Si astfel am ajuns la FJSC unde incerc si eu sa ma integrez. De fapt, cred ca inca visez la liceu, la grupul de fete bine inchegat cu care sa ies dupa ore, la pauze pline de ras, barfa si flirt, la chiul in masa fara frica de a nu intra in examen. Cred ca sunt cam melancolica si atata tot. E bine, de ce sa mint? Daca ai dispozitia necesara sa faci ceva in facultatea asta chiar poti. Profii sunt super ok, cursurile interesante iar studentii.....variati....(little wanna be's, tocilari de prima clasa, pierde vara, tipi "cool" si tipe "hot", vedete, etc...cel mai des combinatii intre toate astea:P) Pana acum m-am descurcat la teste fara prea mult stres. Astept sesiunea sa vad de ce e in stare si ea....
Si acum cate ceva despre 2008...Pai, mi-am invatat lectia. Un an pare cu atat mai lung cu cat ai mai multe amintiri legata de el. Zilele petrecute in rutina se sterg repede din memorie si par ca nu ar fi existat vreodata. O seara banala in fata televizorului se uita rapid, pe cand o seara afara cu prietenele poate deveni memorabila. Asadar faceti cat mai multe lucruri cu potential de a deveni memorabile, pentru un an cat mai plin.
La multi ani mie, celor dragi si oricuimai doreste!